Exista in viata situtatii care aduc
nefericire. Te gandesti ca atunci cand divinul a impartit norocul
multi nu au fost prezenti; insa o data cu un puternic soc multi
reusesc sa compenseze oarecum. Este si cazul celor care dintr-un
accident cumplit au ramas fara picioare. Si cum ironia sortii nu este
de ajuns ei ajung sa devina sportivi si chiar de performanta. Un bun
exemplu este cel al atletilor.
Cu proteze care sa ajute ca acel
handicap sa minimalizeze efectul in viata sa se stie ca o persoana cu
o dezabilitate are un alt simt mult mai dezvoltat. Exact cum sunt
orbii care desi si-au pierdut simtul vederii au cel al pipaitului la
un nivel mult mai ridicat decat un om normal, iar simtul in general
il ajuta sa se ghideze, sa recunoasca sunete care sa il ajute cum sa
evita obstacole.
Te gandesti poate cum este posibil?
Persoanele care sufera de un handicap si care cu ajutorul protezelor
reuseste intr-o oarecare masura sa devina un om functional trece
desigur si prin faza negarii, apoi a nevoii de obisnuinta cu “noul
membru”. Iar cand vine vorba de profesionisti intr-un domeniu, de
un atlet atunci de apreciat nu este doar reusita ci si munca depusa
care devine dubla pana la urma.
Desigur ca tu, un om normal sa te vezi
in locul altuia care are un handicap te gandesti ca nu ai putea, ca
ai ceva psihic, ca stiindu-te sanatos ar insemna sa regresezi. Insa
devine parte din tine si din normalul tau. Dincolo de cuvinte,
dincolo de intelegerea celor care nu trec printr-o astfel de situatie
cazul cel mai edificator este cel al lui Pistorius. A luptat pentru
ambitia sa si desi in prima faza a fost refuzat de a participa la
olimpiade pentru ca se credea ca acele membre artificiale din carton
sunt un avantaj a avut parte de dreptatea cuvenita si de o sansa.
Comentarii