Meserii pe care le cunosc

Cine nu cunoaşte celebrele expresii "Munca este brăţară de aur" sau "Munca înnobilează pe om"? Plecând de la acestă premiză, vreau să fac o listă cu meserii, sau tipuri de activităţi pe care le pot desfăşura oricând, pentru a-mi câştiga pâinea cea de toate zilele.

Nu văd munca ca o ruşine. Munca nu e o ruşine. Lenea, delăsarea şi nepăsarea sunt. Sunt un viitor jurnalist (sper), în anul III de facultate. Teoretic, ar trebui să privesc lucrurile doar din perspectiva intelectuală, dar aş restrânge prea mult din orizontul gândirii. Până să ajung ceea ce îmi doresc, viaţa m-a trecut prin diverse "meserii" care îmi asigurau bani de cheltuială. De la 18 ani, vârsta legală în care te poţi declara în deplinătatea facultăţilor mintale, vârsta la care (teoretic) te aflii pe picioarele tale, nu poţi să apelezi la părinţii tăi, de fiecare dată pentru a-ţi satisface nevoile. Nu se aplică în cazul în care eşti un piţiponc crescut în puf, de părinţi miliardari şi care ţi-au distrus viaţa oferindu-ţi totul pe tavă. Aşadar, mă pot lăuda cu diverse "meserii" care pot să-mi asigure subzistenţa sau banii de buzunar necesari în caz de nevoi urgente.


Ce meserii cunosc?
Ospătar. La nunţi, cumătrii sau diverse festivităţi. Şi doar la astfel de festivităţi. Şi ştiu să fac bine meseria asta, că în ultimii 4 ani, unele weekend-uri mi le-am petrecut lucrând astfel. Şi pe cuvânt, onorariu pe care îl primesc pe seara este destul de mare. Să zicem că 8 zile lucrate pe lună, la nunţi, adaugă aproximativ 1500 lei în portofelul meu.
2. Construcţii. E poate cea mai uşor de accesat meserie pentru un bărbat. Forţă fizică şi rezistenţă la oboseală sunt cerinţele unui astfel de "job". Oricând şi oriunde se construieşte, renovează, se învârte o macara, este de lucru. Eşti plătit la zi sau la lună, şi sincer, nu sunt bani de neglijat. Însă este meseria care necesită cel mai mult forţă brută. Şi sincer? Este foarte grea. Dar oricând, pot să apelez la ea.
3. Comerţul. Mai puţin accesibil tuturor, necesită şi "puţină" raţiune. Prima dată când am comercializat ceva, cred că a fost la 13-14 ani, când piratam diverse lucruri (jocuri video, filme, soft-uri) şi le vindeam pe bani, zic eu buni pe vremea aia. Am continuat cu achiziţionarea de orice tip de lucru, convenabil şi care era cerut de piaţa. Cumpăram en-gross pot să zic. Şi vindeam, piece by piece sau 10 bucăţi odată.
4. IT Stuff. Munca de "geniu în calculatoare" sau nerd-herd-stuff sunt foarte bine plătite. Din pasiunea mea pentru computere am învâţat cum să dezasamblez/asamblez/repar un PC şi cum să instalez softuri care mai de care.
5. Publicitate online. Când mă ocupam de publicitate pe Internet, şi făceam bani cu asta, majoritatea celor de-o vârstă cu mine încă se jucau cu păpuşile. Se câştigă bine doar când sunt oportunităţi. Însă venitul nu este stabil, dar este consistent.
6. Vânzarea de proprietate intelectuală. Puteam să-i spun consultanţă, sau realizarea unei idei/concept. Dar orice altcineva e prea incapabil să realizeze şi tu poţi. Gen: astestate, spoturi video, scenarii, optimizarea cheltuielilor, etc.
7. Webdesign. Basic. HTML. Orice site simplu, de câteva pagini îl pot realiza cu mânuţele astea două care scriu şi acest articol. Şi un asemenea site, porneşte de la 100 de euro. Bani câştigaţi uşor, de acasă, de pe scaunul din faţa biroului.

Cam astea ar fi "meseriile" pe care le cunosc şi mă mândresc cu ele. De ce? Pentru că pot să pierd totul, oricând dar niciodată nu o să mor din cauza asta. Pentru că ştiu unde să mă aşez, să o iau de la capăt.

Dragi colegi, voi ce meserii cunoaşteţi? Luaţi acest articol ca o leapşă, vă invit să reflectaţi asupra valorilor dvs. Fără ruşine, fără pudoare, fără perdea. Aici, în blogosferă, totul e fără secrete.

Mă înclin

3 comentarii:

Tamy spunea...

pai din cate vad te poti descurca si in situatii de criza:)

Natural spunea...

Atentiune-atentiune! Datorita acestui articol, sambata 20 august orele 08:08 trecute fix, te regasesti printre protagonistii Blog and roll. Nu incercati sa furati startul ca e nasol :) (nu se exista pagina pana atunci :) Spor!

P.S. Exact asa cred ca s-a intamplat, mai putin dialogul care cred ca a fost cu accente oltenesti :)

Daniel Botea spunea...

P.S.-ul l-am gresit, era adresat altcuiva.
La P.S. trebuia sa spun ca voi prelua leapsa