Lecţia de voce

Poţi să ai o dicţie perfectă şi să ai control total asupra cuvintelor. Greutatea vocabularului tău se simte cu fiecare cuvânt rostit. Devine tot magic când vorbeşti, însă magia dispare odată ce nu şti să-ţi foloseşti vocea.

Da, sună bizar şi (wtf) neinteresant dar sunt rigori care trebuiesc respectate, mai ales în cazul persoanelor de televiziune şi/sau radio. În presa scrisă nu ai nevoie, dar chiar de nu faci parte din sfera mass-mediei, te va ajuta în viaţa de zi cu zi, să impresionezi persoanele din jurul tău prin vocea ta care v-a stârni respect, impunere, eleganţă, putere, carismă, provocare şi suspans. Totul depinde de tine şi dacă doreşti asta.


Scriam în " Lecţia de dicţie " cât de importantă este pronunţia corectă a cuvintelor şi am prezentat câteva exerciţii şi trucuri pentru îmbunătăţirea ei. Astăzi, în " Lecţia de voce " o să vă prezint cum puteţi să vă controlaţi vocea şi cum să vă îmbunătăţiţi calitatea vocii. Nu am scris la întâmplare despre dicţie întâi ca mai apoi, să scriu acum despre voce. Degeaba ai voce dacă nu ai dicţie, dar important este să ai dicţie ca să poţi să-ţi formezi vocea.

Pasul 1
Majoritatea oamenilor vorbesc, atenţie, din piept. Banal şi la ordinea zilei. Însă pentru o voce straşnică, cum zic moldovenii, ai nevoie de vocea venită din stomac. Luaţi o carte sau un articol de presă, trageţi adânc aer în piept şi "înghiţiţi-l". Trebuie să simţiţi aer în stomac. Începeţi să citiţi, astfel încât să vă auziţi. Cu mult exerciţiu şi zeci de ore pierdute astfel, o să vorbiţi din stomac din reflex. Vocea o să fie pătrunzâtoare, unică şi cu o rezonanţă puternică. Un exemplu ar fi acela că zece persoane se vor opri din vorbit în momentul în care începi tu să vorbeşti. Sunt cazuri de unu la milion(e) care au o voce de aur nativă.
Pasul 2
Ai o voce antrenată, cu greutate dar dacă te înregistrezi la microfon şi te asculţi mai târziu îţi vei da seamă ca practic ţipi la microfon, nu vorbeşti. Acest lucru se datorează lipsei tale de control a vocii şi respiraţiei. Punete pe pat, pe jos, întins(ă) pe spate şi pune pe piept ceva greutate. Câteva cărţi, dar cât să simţi o presiune pe piept, nu să te doară din cauza greutăţii. Acum, citeşte cât poţi de mult. Este recomandat cam 30 de minute pe zi. Din cauza că citiţi "sub presiune", când o să vorbiţi fără presiune o să vă simţiţi uşuraţi şi o să vă puteţi stăpâni vocea. Nu o să vă chinuiţi să vorbiţi, din contră va fi o plăcere.
Pasul 3
Ai voce, şti să-ţi controlezi vocea, dar eşti la început şi o să faci greşeli. Cel mai bun instructor eşti tu. Am încredere în ambiţia şi voinţa oamenilor, şi ştiu că orice problemă au o pot rezolva chiar ei, pentru că este ceva ce simţi doar tu şi doar tu o poţi schimba. Înregistrează-te la microfon şi ascultă-te. Vei observa greşeli care le faci, atât în tonalitate cât şi de controlul respiraţiei. Autocorectează-te şi curând vei putea învăţa pe alţii la rândul tău. Deasemenea, de fiecare dată când comunici cu cineva, porţi un dialog or something, exersează "pe viu" să zic aşa.

Care este reţeta succesului? Exerciţiul

Tips&Tricks
Majoritatea ştiriştilor au un secret pentru fluxul de cuvinte care îl spun cu atâta lejeritate. Secretul lor este dezvăluit înainte de a intra în emisie. Ies de la machiaj, se duce în faţa pupitrului din emisie, se descheie la şliţ (sau desface cureaua şi primul nasture la pantaloni, la bărbaţi mă refer) şi se aşează aşteptând să înceapă. O să credeţi că e vulgar sau neortodox, dar e ceva normal. După ce emisia se încheie, se ridică, se încheie la şliţ si merg să schimbe o vorbă cu colegii sau merg acasă, fără a fi jenaţi de lucrul care l-a făcut. De ce? Pentru că pantalonii, cureaua, fustele şi aşa mai departe, te strânge la burtă când stai aşezat. În momentul ăla, nu poţi să tragi destul aer în stomac şi o fi nevoit să tragi mai des, asta ducând cel mai probabil la o pauză în timpul prezentării unei ştiri. Şi cei de la monitorizare pot vedea asta şi rişti să îţi pierzi locul de muncă. Nu e loc de greşeli când transmiţi în direct.

Acestea fiind spuse, vă urez succes şi nu uitaţi. Exerciţiul e mama tuturor lucrurilor perfecte ( sau perfectibile).