Poezii personale

M-am gândit să mai postez din când în când poezii create de eu. Vă invit să citiţi următoarea poezie:

Utopia abstractului

de Şotropa Eugen


Mă gândesc la viaţă ca un nou născut
Ştiu că zilnic o s-o iau de la început
Că viaţa e un obiect de artă
Recunoscută atunci când este moartă.

Un drum fără cale întoarsă
E pregătit să-mi joace o farsă
Cu pieptul dezvelit
Încerc să o ezit.

Am simţit din plin lovitura
Strigam cât mă ţinea gura
Şi cineva din spate
Şoptea ... mergi mai departe!

Mulţumesc pentru că a-ţi pierdut timpul citind poezia mea. O să urmeze şi altele.

Cu puţină stimă şi vulgaritate,
Acelaşi Oigen

Comentarii

Anonim a spus…
Frumos scris. Imi place poezia ta si modul tau de a scrie. Te invit daca doresti sa citesti si tu cate ceva din Biblioteca Prafuita