Este ora 2:30 şi eu nu am somn. Sînt în Bucureşti, într-un birou în faţa laptopului şi mă gândesc la ultimile zile. Poate că nu am somn pentru că ştiu că taică-miu e pe drum spre mine, vine ca să mă viziteze. Dar mă şi gândesc că puiul meu doarme acum, cum ar fi să fiu lângă el să îl îmbrăţişez.
De ce zic că mă gândesc mult la ultimile zile? Cu toate că nu am făcut mai nimic, şi am stat degeaba mai tot timpul, căci în restul timpului mi-am făcut de mâncare şi m-am uitat pe HBO la toate filmele difuzate. Dar abia azi am realizat cu adevărat unele lucruri care până acum nu le văzusem aşa de bine. Am văzut că uit să amintesc de importanţa celei mai importante fiinţe din viaţa mea. Fiinţa asta are un nume: Mâţu, matzul meu pe nume Dana. Iubita mea, faţă de care am greşit în ultimile zile şi vreau să-mi cer şi prin acest mod iertare (sper să citeşti asta). Vreau să şti că te iubesc. Datorită ei am devenit acum matur şi mai înţelep. Succesele mele sunt şi ale ei. De ce? Ea e cea ce mă împinge de la spate, care mă sprijină, care mă sfătuieşte, care mă laudă, care mă ajută, care mă iubeşte. Nu e singura care mă sprijină, dar sprijinul ei face cât toţi la un loc. Ea îmi ridică moralul, ea mă ajută. Îţi mulţumesc draga mea pentru că exişti în viaţa mea.
Dacă aş da timpul înapoi, te-aş supăra mai puţin dar te-aş iubi la fel de mult. Abia aştept să te văd. Aştept să vină şi taică-miu să văd ce veşti îmi mai aduce. Sper să ajung în Rădăuţi săptămâna viitoare. E ziua noastră. Împlinim un an de când suntem împreună, eu şi matzul meu. La mulţi ani nouă de pe acum. Îmi e dor foarte tare de tine pui.
Iartă-mă pentru supărari. Te iubesc.
Notă: Acest articol l-am scris în miez de noapte datorită unor gânduri ce au venit într-un moment de înţelepciune şi meditare, în care am realizat că nu lumea se învârte în jurul meu, ci eu mă învârt în jurul iubitei mele şi reciproc. Pot să consider acest articol unul confesional şi în acelaşi timp o declaraţie. Mulţumesc. Cu respect pentru toţi cititorii, şi cu dragoste nemărginită iubitei mele, căreia îi dedic acest articol. Te iubesc. Oigen.
De ce zic că mă gândesc mult la ultimile zile? Cu toate că nu am făcut mai nimic, şi am stat degeaba mai tot timpul, căci în restul timpului mi-am făcut de mâncare şi m-am uitat pe HBO la toate filmele difuzate. Dar abia azi am realizat cu adevărat unele lucruri care până acum nu le văzusem aşa de bine. Am văzut că uit să amintesc de importanţa celei mai importante fiinţe din viaţa mea. Fiinţa asta are un nume: Mâţu, matzul meu pe nume Dana. Iubita mea, faţă de care am greşit în ultimile zile şi vreau să-mi cer şi prin acest mod iertare (sper să citeşti asta). Vreau să şti că te iubesc. Datorită ei am devenit acum matur şi mai înţelep. Succesele mele sunt şi ale ei. De ce? Ea e cea ce mă împinge de la spate, care mă sprijină, care mă sfătuieşte, care mă laudă, care mă ajută, care mă iubeşte. Nu e singura care mă sprijină, dar sprijinul ei face cât toţi la un loc. Ea îmi ridică moralul, ea mă ajută. Îţi mulţumesc draga mea pentru că exişti în viaţa mea.
Dacă aş da timpul înapoi, te-aş supăra mai puţin dar te-aş iubi la fel de mult. Abia aştept să te văd. Aştept să vină şi taică-miu să văd ce veşti îmi mai aduce. Sper să ajung în Rădăuţi săptămâna viitoare. E ziua noastră. Împlinim un an de când suntem împreună, eu şi matzul meu. La mulţi ani nouă de pe acum. Îmi e dor foarte tare de tine pui.
Iartă-mă pentru supărari. Te iubesc.
Notă: Acest articol l-am scris în miez de noapte datorită unor gânduri ce au venit într-un moment de înţelepciune şi meditare, în care am realizat că nu lumea se învârte în jurul meu, ci eu mă învârt în jurul iubitei mele şi reciproc. Pot să consider acest articol unul confesional şi în acelaşi timp o declaraţie. Mulţumesc. Cu respect pentru toţi cititorii, şi cu dragoste nemărginită iubitei mele, căreia îi dedic acest articol. Te iubesc. Oigen.
Comentarii