Ce se ascunde ?

Nu am scris de ceva timp, pentru că am avut unele lucruri de făcut. E aproape ora 3 dimineaţa şi eu stau şi vorbesc cu degetele sperând că cineva o să mă asculte şi o să mă simt mai eliberat. Pur şi simplu mă gândeam aseară despre cum judecă omul. Filosofam, în timp ce nu mi se acorda nici cea mai mică importanţă. Ieri, am lucrat ca ospătar la o cumătrie (lucrez ca ospătar când am timp pentru un ban în plus de cheltuială). Prima cumătrie la care am lucrat ca ospătar, eu lucrând doar la nunţi. Ziua de sâmbată, sunt sunat că trebuie sa vin de la 12:00 ca să vin mai repede că fericiţii părinţi sunt un pic cam mofturoşi şi vor totul perfect. Ajung şi începem toţi ospătarii să: facem şerveţele, să pregatim farfuriile, şă punem pahare (mici şi mari), să punem tacâmurile, şerveţelele de farfurie, sucul, vodka, vinul, apa minerală, prajiturile, ornamentele, aşezarea scaunelor (sună ciudat de uşor, dar ai genunchii beliţi de la asta), lumănări pe masă şi altele care nu îmi amintesc acum. Binenţeles, nu singur, toţi (6 mai exact) am făcut asta. Asta până să vină ei, terminăm cam pe la 18:00 de pus totul în ordine. La 19:00 era anunţat să sosească invitaţii. Binenţeles, ei când au sosit totul a fost perfect, noi arătam toţii fresh, trebuia să fim amabili, să zămbim, să fim energici, asta cu toate că noi am pregătit totul, timp de 6 ore, pentru fiesta de 300 de persoane ce urma. Dupa ce sosesc jumătate de invitaţi(asta până la 19:30) aflu că restul sosesc până la ora 21:00 şi că preafericitul tată, şi cel care a sărit cu caşcavalul pentru o asemenea cumătrie era doar un deputat. Invitaţi precum fostul Ministru al Învăţământului (parcă) Adomniţei, primari, consilieri, secretari de stat, şi alte ranguri si funcţii nu puteau lipsi. Am zis că nu o să fie greu, oameni civilizaţi, cu şcoală, cu ranguri, trebuie să fie oameni cu cap. Da de unde până unde, că toţi erau numai un moft. Fiţe, fiţe, şi iar fiţe. Soţiile lor, cu botul rujat şi care de care îmbrăcate cat mai elegant şi secsy, care se uitau la tine de parcă erau din avion (asta daca se uitau, pentru ca nu dadeau 2 bani pe tine)şi binenţeles domnii, care fumau doar trabucuri, şi cu aere atât de mari că îmi faceau vânt deja. Fiecare dintre ospătari câte 50 de persoane aveau de servit. Toarnă-le băutura în pahare, vorbeştele frumos, zâmbeşte fals (dar să pară real, sau ca le-ai înghiţit gluma), serveşte-le măncarea fără să-i deranjezi, aştepţi să ii rogi frumos ca să te lase să le pui mâncarea care oricum nu o mănâncă pentru că ei mănâncă doar de la bucatarii lor privaţi. Şi toţi domnii, s-au îmbătat şi le sărea prostia peste tot că deabia reuşeam să mai servesc. Adevărate animale îmbracate de firmă. Şi dacă se trânteau în tine şi mişcai ceaşca şi avea o pată pe ea, trebuia să o schimbi. Şi binenţeles, cum să uit, să-ţi ceri si scuze că încercai să-i serveşti şi s-a izbit în tine. Şi tot ospătarul e certat de şef dacă greşeşte. Dar pe ei nu-i interesează asta. Nu ştiu câtă muncă se ascunde în spatele perfecţiunii unei asemenea seri. Că dacă ceva nu e în regulă şi nu iasă bine, cineva din "culise" dirijat de şefu' rezolvă repede treaba. Nu ştiu cât stres si efort se depune. Iar ăştia au reuşit să te facă se te simţi un nimic. Cu toate ca noi suntem totul. Fără noi nu e distracţie şi voie bună. Pentru că noi contribuim la crearea atmosferei.
Ca să explic titlul, ce se ascunde, mă refer la ce se află în spatele unui lucru frumos, şi că mai nimeni nu observă cine crează şi cum, ci doar ce a ieşit. Şi chestia e că mai suntem şi judecaţi şi de ce nu, umiliţi.

Jurnal scris din plictiseală şi nervi. Am început să scriu la 2:54 dimineaţa şi am terminat, acum, la 3:31. În p__a mea de diacritice. Sper să nu mă înjuraţi pentru prostiile pe care le scriu, şi ca v-am făcut să va pierdeţi timpul citind.
Jurnal personal,
Oigen

Încheiat: 3:34
Luni, 29 , decembrie, 2008