Comunicare şi retorică

Vreau să evit confuzia printre cititori, şi vreau să vă explic de la început că retorica (latină - rhetorica, greacă - rhetorike, franceză - rhetorique şi italiană - retorica) a cunoscut mai multe conotaţii în timp:
- disciplina care studiază procedeele vorbirii frumoase, ale elocvenţei;
- arta de a vorbi frumos;
- oratorie, elocvenţă;
- declamaţie emfatică, lipsită de un fond serios de idei, discurs pompos;
Termenul "retor" şi "retorism" desemnează elocvenţa seacp, vorba goală, lipsită de idei.

De ce este important să cunosc mai multe despre comunicare şi retorică?
Comunicarea este cel mai important mijloc de interacţiune între oameni. Umează sexul (da, propriu zis), formele  de comunicare non-verbale, messengerul şi exemple sunt destule. Retorica, sau arta de a vorbi frumos, este lucrul cel mai puţin cunoscut de noi. După părerea mea, oamenii de succes, sunt buni oratori. Ei au puterea de a convinge, de a manipula, de a fermeca, de a induce, de a seduce, de a uimi, de a surprinde.

Pe parcursul mai multor articole, vă voi învăţa şi explica, cum să "vorbiţi frumos" şi ce înseamnă retorica cu adevărat.

Pentru că orice lucru are începutul său, eu voi face primul pas cu un subtitlu intitulat Ce este retorica?
Retorica din puct de vedere etimologic înseamnă "vorbitor" sau "orator" sau "cel ce învaţă arta elocinţei".
Retorica va fi considerată:
- o ştiinţă
- un exerciţiu
- forţa de a convinge
- puterea de a convinge
- uşurinţa de a vorbi
- arta de a înşela
- iscusinţa de a fermeca şi plăcea (Platon)
- un simulacru de politică şi al patrulea fel de înşelătorie (Platon)
- arta de a vorbi bine
- vorbire frumoasă


De ce studiu retoricii este esenţial?
 Pentru înţelegerea funcţionării discursului de orice tip: politic, juridic, didactic, ştiinţific, mediatic, publicitar.
Pentru facilitarea lecturii critice a textelor politice, mediatice, publicitare etc. conform unor grile de decodare care presupune instituirea unor mecanisme de apărare, altfel spus, de imunizare în faţa manipulării.
Pentru producerea unor discursuri adecvate situaţiilor de comunicare într-o eră comunicaţională care a depăşit stadiul de "informaţional".

Retorica are mai multe funcţii, pe care o să le enumăr mai jos:
- funcţia persuasivă - de a convinge un auditoriu utilizând argumentaţia, demonstraţia, seducţia, manipularea.
- funcţia hermeneutică - de interpretare a retoricii adversarului
- funcţia euristică - presupune soluţii posibile
- funcţia explicativă şi critică - presupune descifrarea şi demonstrarea discursului, api remontarea, regenerarea discursului din perspectiva retorică şi argumentativă
- funcţia metalingvistică - reflecţie asupra cuvântului
- particularizare - de reflectare a spiritului fiecăruia dintre voi.

Printre primii reprezentanţi ai retoricii, se află Empedocle din Agrigent (Sicilia), Corax şi Tisias.
Corax, era un om politic versat, avocat şi orator strălucit, codifica momentele discursului prin intermediul cărora reuşea să consilieze problemele aflate în dispus. Exordiul (preambul), prin care îşi asigura liniştea necesară din partea auditoriului sau prin care urmărea flatarea judecătorilor, naraţiunea propriu-zisă şi epilogul, conceput ca rezumat al faptelor. Mai târziu, Tisias, discipol al lui Corax, ar fi codificat şi propagat învăţătura oratoriei printr-un îndrumar intitulat "Techne" (Arta oratoriei). În lucrarea sa era prezentată o schemă a planului pentru orice tip de discurs: preambul, expoziţiune, mărturii, indicii, probe, insinuaţie, elogiul şi blamul.


Corax şi Tisias, au ajuns să se dea în judecată unul pe celălalt.Tisias a auzit de la Corax că arta retoricii este arta de a convinge, astfel, Tisias a mers la Corax pentru a-l învăţa această arta. Dar odata ce el nu a mai avut nimic de învăţat, nu i-a plătit metorului său nici un ban din cei promişi. Chemat în faţa judecătorilor, Tisias ar fi recurs la următoarea dilemă:

- Corax, ce ai promis că mă înveţi?
- Arta de a convinge pe care tu ai vrut, i-ar fi răspuns Corax.
- Fie, reluă Tisias, sau m-ai învăţat această artă şi atunci suferă pentru că eu te conving să nu îţi primeşti onorariul, sau tu nu m-ai învăţat şi atunci eu nu-ţi datorez nimic pentru că tu nu ţi-ai ţinut promisiunea.

Dar Corax, se spune, a ripostat printr-o altă dilemă:
- Dacă tu reuşeşti să mă convingi să nu primesc nimic, va trebui să mă plăteşti, pentru că mi-am ţinut promisiunea şi te-am învăţat. Dacă tu, din contră, nu reuşeşti să mă convingi, trebuie să mai iei lecţii şi cu atât mai mult trebuie să mă plăteşti.

Deoarece argumentele invocate de ei erau deopotrivă convingătoare, judecătorii au rămas nedumeriţi. Renunţând la sentinţă, ei s-au mulţumit să zică: "Din cioară proastă, ouă proaste!" Este un joc de cuvinte inspirat din numele lui Corax (în lb. greacă korax, korakos). Tradiţia consemnează despre Corax că nu ar fi călătorit, însă Tisias a călătorit foarte mult şi a răspândit învăţăturiile cuprinse în "Techne". Aşa a reuşit să-l aibă mai târziu ca discipol pe Lisias, şi mult mai târziu, printre auditori şi pe Isocrate.

Cam atât deocamdată, a fost o scurtă introducere în retorică şi sper că a fost de folos circumvoluţiunilor dvs. de pe creier şi că a ajutat la îmbogăţirea cunoştinţelor dvs.
Vă aştept şi în articolul următor, în care o să vorbesc despre primii profesori de retorică, intitulaţi "sofiştii".

Mă înclin,
Oigen

Niciun comentariu: