Eşti un român dobitoc.

Trebuia să mă descarc. Blogul, prin natura lui e o metodă de a aşterne gânduri, în cel mai personal mod posibil. Indiferent că vorbim de gânduri pozitive sau negative. Cred că acum o să aştern gânduri din categoria a doua.

Mă adresez unui dobitoc, care prin natura lui societatea îl numeşte dobitoc. Şi binenţeles, e român. O să mă jur că nu mai fac afaceri cu români. Îi dai dobitocului ce vrea iar dobitocul prin natura sa dobitocească îşi însuşeşte ce i-ai dat şi când vine vorba să te onoreze cum ai făcut şi tu, nu te onorează şi culmea, pe deasupra, aruncă vina neonorării lui pe seama ta. Apoi dobitocul te face mincinos, ca mai apoi dobitocul să vrea să-ţi ia şi cămaşa de pe tine. În cele din urmă, dobitocul dispare şi te lasă cu ochii în soare.

DOBITOCULE, dacă citeşti asta sper să-ţi dai seama cât de dobitoc eşti. Recunoaşte-o să te simţi mai bine, oficial, dacă eşti OM. Sper că vei primi înzecit din ce mi-ai făcut dobitocule. Nu am nevoie de nimic de la tine, că nu stau în ceea ce aveai de onorat. Dar să şti, faptul că eşti dobitoc nu se va schimba niciodată.

Ca să conchid, acestă înşiruire de idei, te anunţ cu regret, că eşti cel mai mare dobitoc pe care l-am cunoscut.

P.S. Eşti un dobitoc.
P.S. 2. Tot dobitoc rămâi.