E noapte, e târziu sunt în camera mea, undeva în mijlocul Bucureştiului, privesc pe geam şi văd cerul fără stele lipsit de nuanţă. Se mai aude un lătrat de câine din când în când sau o sirenă. E linişte, o linişte ce te înfioară. Nu e o linişte normală, ceva se ascunde. Noaptea e înspăimântătoare. Atuncii Fii Întunericului îes din adăposturi. De ce noaptea se întâmplă toate relele? Odată ce se lasă întunericul, îşi face apariţia întunericul care te îngrozeşte. E acel întuneric palpabil, îl poţi simţi. E rău, te urmăreşte, te aşteaptă iar dacă nu eşti atent te înşfacă cu ghearele sale.Dar eu sunt ferit. Sunt la adăpost, în camera mea şi voi ieşi mâine de aici când se va face zi, iar Fii Întunericului vor pleca cu prada înapoi în adăpost, pregătindu-se cu mult tact pentru noaptea următoare.
Pentru mine, timpul trece ba repede ba greu. Acum, trece greu. Stau, cuget şi meditez, încerc să caut răspunsuri, mă rog pentru înţelepciune. E greu să faci probleme, e mai greu să le rezolvi. Cei mai importanţi oameni de pe pământ sunt cei care se pricep să găsească soluţii, să rezolve probleme.
Până la găsirea unei soluţii, voi încerca să fiu iertat. Vreau să mă ierţi.
Iertarea e foarte importantă. Dacă nu se poate ierta, din acea supărare neînsemnată poţi ajunge la ură. Iertarea te scapă de încărcarea negativă pe care o ai, îţi dă o stare de bine şi satisfacţie. A ierta nu înseamnă a uita. Se confundă deseori aceste manifestări care sunt total diferite. De ce să iertăm? “Să iertăm pentru că El ne-a iertat”. Să iertăm aşa ca EL. Dacă ierţi te îndepărtezi de barierele create, înlături tot ce e negativ şi se remarcă prin frumuseţe. Primul pas spre succes, este ăsta: IERTAREA!
Iertaţi-vă între voi.
Cu respect,
Oigen
Comentarii