Ora 12:07. Cafeaua (check) Tigara (check) Laptop (check) Idee (check).
Miercuri la ora asta eram la ultimul seminar, Introducere in Stiintele Comunicarii, si aveam ora deschisa oricarui tip de discutie, asa ca inainte de vacanta. Dupa ce am dezbatut cu profesoara teme precum drogurile, prostitutia, masoneria, exorcizarile si legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex au urmat urarile intre colegi si profesori apoi m-am indreptat spre casa. In metrou imi imaginam cum va decurge ziua in continuare: ajung acasa, mananc, imi pregatesc bagajul, nu dau un telefon acasa sa anunt pe cineva ca ma pornesc, ma duc in autogara, ajung acolo pe la 17:30 si imi cumpar de-ale gurii, la 18:00 pleaca autocarul spre Radauti iar pe la 1:30 ajung acasa. Optimist ca intotdeauna, am inceput sa le fac in ordinea in care le-am gandit. De aici incepe adevarata poveste.
Acasa
Cum ma indreptam de la facultate, din Politehnica spre Izvor, mi-am lasat mintea sa plece intr-o lume a viselor. In metrou priveam fetele celor din jur si ii categorizam dupa expresia fetei. Unu mi se parea ca este trist, altul high altul era pierdut, unele barfeau. Cei mai multi dintre ei i-am pus la sectiunea "monoton". Am ajuns in Izvor, am mai privit parcul plin de lumini albastre si brazii impodobiti de cadouri si am luat 385 spre casa. Ajuns acasa, luam ba o gura de mancare ba mai faceam bagajul. Eram nerabdator sa iasa cum vroiam, sa ajung joi acasa. Am asteptat de la 15:00 la 16:00, ba uitandu-ma la televizor ba cautandu-mi de lucru prin casa. Intr-un sfarsit ma pornesc, imi iau ramas bun si plec spre autogara. Cu geanta in spate si cu geamantanul de 15 kg dupa mine ma pornesc.
Spre autogara
Iau acelasi 385 de care sunt satul pana peste cap, merg 3 statii pana la Pod Izvor la gura de metrou, alte 9 statii pana in Obor. Ora 17:00, o iau la picior din Obor spre autogara care era cam la 20 de minute pe jos. Ajung la intersectia dintre Colentina si Pantelimon, cartiere unde vezi tiganii sau "corcituri" de tigani. La fiecare 50 de metrii se gasea cate unu' : "Barosane, un N95 pentru tine. Nu? Un telefon la schimb? O combinatie ceva? ". LA 17:30 cum mi-am propus eram in autogara Obor unde aflu ca din cauza inzapezirii nici un autocar nu circula spre Moldova. Auzisem la stiri ca din Urziceni sunt blocaje de kilometrii intregi dar eu credeam in minuni.
Optimist 50%
Dezamagit si obosit, ma intorc spre gura de metrou din Obor injurand in fel si chip, poate pentru ca pentru prima oara nu o sa fac cum mi-am propus. Mi-am adus aminte ca ma numesc Oigen si am fugit in gara Obor si am intrebat de urmatorul tren spre Suceava. "La ora 21:02, spre Suceava, 53,50 lei biletul" imi raspunde femeia de la informatii. O iau cu avant spre Gara de Nord, gandindu-ma ce sa fac si cum sa fac. Aveam 63,50 lei in portofel, ultimii mei bani. Cum am ajuns fara sa ma gandesc prea mult mi-am luat bilet. Asta se intampla la 18:30. Am ramas cu 10 lei in buzunar si ma gandeam cum o sa ajung in Radauti din Suceava, dar mai important ce bag in gura pana a doua zi din banii astia. Am asteptat 2 ore jumatate si cand ajung pe peronul 6 ma intanesc cu un amic din Suceava, cu care nu ma vazusem de mult timp. Vorbesc putin cu Andy, si vad ca trenul nostru are intarziere 20 de minute. Ne rugam acuma sa nu intarzie mai mult asta pentru ca vedeam pe tabela cu plecari intarzieri de sute de minute la alte trenuri. A venit in 20 de minute trenul pana la urma si cand sa suim in el, mai vad pe inca pe cineva din Radauti, pe Teo. Deja intalnirile astea se tineau lant.
Ajung in vagonul 7 si imi caut locul de pe bilet. Vad cu stupoare cum ca pe locul meu se afla cineva, iar unde trebuia sa-mi pun bagajul era dichisit cu bagajele altora. Am zis că o să încep a înjura de nu o să îmi mai aducă Moşu cadouri.
Spre Suceava
Pana una alta trenul porni. Zic persoanei de pe locul meu sa-si miste fundul, ma asez si imi las bagajul pe hol afara. Andy statea pe hol impreuna cu bagajele lui, pentru ca nu avea pe bilet nici un loc. Punctul culminant il constituie, momentul cand a venit Nasul sa-mi zica sa bag bagajul inauntru ca nu se poate circula. M-am ridicat in picioare revoltat, si am inceput sa zic ca nu am loc din cauza celorlalte bagaje, si ca pe deasupra din bagajele lor imi curge in cap picaturi de apa din zapada ce se dezgheta. In 3 minute bagajele mele si ale lui Andy erau sus, ne-am ocupat cate un loc, bagajele cu zapada au fost sterse si puteam sa dorm in liniste acuma. M-am trezit pe la 3:00 si observ ca am mai ramas doar 4 in compartiment. Era curent din cauza geamului neizolat si usii care sarise de pe sine. Nu mi-a fost frig dar nici nu a fost ca la mama acasa. Am ajuns in cele din urma in Burdujeni la 4:20 dimineata, unde mi-am luat ramas bun de la Andy care s-a indreptat spre casa. Mi-am luat bilet spre Radauti, cu trenul de 5:18 minute. Am dat 5 lei pe bilet iar de 5 lei ramasi mi-am luat ceva sa beau ca aveam buzele uscate. Aveam de asteptat o ora in gara. Ora a trecut vazand cum un boschetar facea pe clovnul pe acolo.
Spre Radauti
Dupa ce a sosit personalul cu doua vagoane care avea destinatia finala Putna, m-am urcat repede in el cu gandul sa ma duc in compartiment ca sa nu inghet. Visul mi-a fost spulberat de frigul izbitor din tren, unde nici macar caldura nu dadea. Am inghetat in tren, era la fel ca si afara. Pana in Dornesti a facut o ora, iar acolo a fost nevoie de 20 de minute sa schimbe locomotiva. Mai repede o schimbam eu. In final am ajuns in Radauti la 6:45, deci dupa o ora si 40 de minute. Afara era un frig de mi-au inghetat buzele pe loc. Ningea superb iar zapada era asternuta perfect. Orasul era plin de zapada, iar in luminile de pe strada zapada stralucea. Frigul era singurul ce te descuraja, dar privelistea era minunata. Am ajuns la 7:00 acasa.
A fost o experienta neplacuta dar au fost si momente frumoase. Am invatat ca nu e bine sa mergi la autogara cand tara e blocata din cauza zapezii, sa nu te pornesti cu 63,50 de lei in portofel, sa nu mergi cu trenul pentru ca sunt conditii mizerabile.
Cel mai important lucru e ca am invatat sa traiesc.
Cu alea alea,
Oigen
Miercuri la ora asta eram la ultimul seminar, Introducere in Stiintele Comunicarii, si aveam ora deschisa oricarui tip de discutie, asa ca inainte de vacanta. Dupa ce am dezbatut cu profesoara teme precum drogurile, prostitutia, masoneria, exorcizarile si legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex au urmat urarile intre colegi si profesori apoi m-am indreptat spre casa. In metrou imi imaginam cum va decurge ziua in continuare: ajung acasa, mananc, imi pregatesc bagajul, nu dau un telefon acasa sa anunt pe cineva ca ma pornesc, ma duc in autogara, ajung acolo pe la 17:30 si imi cumpar de-ale gurii, la 18:00 pleaca autocarul spre Radauti iar pe la 1:30 ajung acasa. Optimist ca intotdeauna, am inceput sa le fac in ordinea in care le-am gandit. De aici incepe adevarata poveste.
Acasa
Cum ma indreptam de la facultate, din Politehnica spre Izvor, mi-am lasat mintea sa plece intr-o lume a viselor. In metrou priveam fetele celor din jur si ii categorizam dupa expresia fetei. Unu mi se parea ca este trist, altul high altul era pierdut, unele barfeau. Cei mai multi dintre ei i-am pus la sectiunea "monoton". Am ajuns in Izvor, am mai privit parcul plin de lumini albastre si brazii impodobiti de cadouri si am luat 385 spre casa. Ajuns acasa, luam ba o gura de mancare ba mai faceam bagajul. Eram nerabdator sa iasa cum vroiam, sa ajung joi acasa. Am asteptat de la 15:00 la 16:00, ba uitandu-ma la televizor ba cautandu-mi de lucru prin casa. Intr-un sfarsit ma pornesc, imi iau ramas bun si plec spre autogara. Cu geanta in spate si cu geamantanul de 15 kg dupa mine ma pornesc.
Spre autogara
Iau acelasi 385 de care sunt satul pana peste cap, merg 3 statii pana la Pod Izvor la gura de metrou, alte 9 statii pana in Obor. Ora 17:00, o iau la picior din Obor spre autogara care era cam la 20 de minute pe jos. Ajung la intersectia dintre Colentina si Pantelimon, cartiere unde vezi tiganii sau "corcituri" de tigani. La fiecare 50 de metrii se gasea cate unu' : "Barosane, un N95 pentru tine. Nu? Un telefon la schimb? O combinatie ceva? ". LA 17:30 cum mi-am propus eram in autogara Obor unde aflu ca din cauza inzapezirii nici un autocar nu circula spre Moldova. Auzisem la stiri ca din Urziceni sunt blocaje de kilometrii intregi dar eu credeam in minuni.
Optimist 50%
Dezamagit si obosit, ma intorc spre gura de metrou din Obor injurand in fel si chip, poate pentru ca pentru prima oara nu o sa fac cum mi-am propus. Mi-am adus aminte ca ma numesc Oigen si am fugit in gara Obor si am intrebat de urmatorul tren spre Suceava. "La ora 21:02, spre Suceava, 53,50 lei biletul" imi raspunde femeia de la informatii. O iau cu avant spre Gara de Nord, gandindu-ma ce sa fac si cum sa fac. Aveam 63,50 lei in portofel, ultimii mei bani. Cum am ajuns fara sa ma gandesc prea mult mi-am luat bilet. Asta se intampla la 18:30. Am ramas cu 10 lei in buzunar si ma gandeam cum o sa ajung in Radauti din Suceava, dar mai important ce bag in gura pana a doua zi din banii astia. Am asteptat 2 ore jumatate si cand ajung pe peronul 6 ma intanesc cu un amic din Suceava, cu care nu ma vazusem de mult timp. Vorbesc putin cu Andy, si vad ca trenul nostru are intarziere 20 de minute. Ne rugam acuma sa nu intarzie mai mult asta pentru ca vedeam pe tabela cu plecari intarzieri de sute de minute la alte trenuri. A venit in 20 de minute trenul pana la urma si cand sa suim in el, mai vad pe inca pe cineva din Radauti, pe Teo. Deja intalnirile astea se tineau lant.
Ajung in vagonul 7 si imi caut locul de pe bilet. Vad cu stupoare cum ca pe locul meu se afla cineva, iar unde trebuia sa-mi pun bagajul era dichisit cu bagajele altora. Am zis că o să încep a înjura de nu o să îmi mai aducă Moşu cadouri.
Spre Suceava
Pana una alta trenul porni. Zic persoanei de pe locul meu sa-si miste fundul, ma asez si imi las bagajul pe hol afara. Andy statea pe hol impreuna cu bagajele lui, pentru ca nu avea pe bilet nici un loc. Punctul culminant il constituie, momentul cand a venit Nasul sa-mi zica sa bag bagajul inauntru ca nu se poate circula. M-am ridicat in picioare revoltat, si am inceput sa zic ca nu am loc din cauza celorlalte bagaje, si ca pe deasupra din bagajele lor imi curge in cap picaturi de apa din zapada ce se dezgheta. In 3 minute bagajele mele si ale lui Andy erau sus, ne-am ocupat cate un loc, bagajele cu zapada au fost sterse si puteam sa dorm in liniste acuma. M-am trezit pe la 3:00 si observ ca am mai ramas doar 4 in compartiment. Era curent din cauza geamului neizolat si usii care sarise de pe sine. Nu mi-a fost frig dar nici nu a fost ca la mama acasa. Am ajuns in cele din urma in Burdujeni la 4:20 dimineata, unde mi-am luat ramas bun de la Andy care s-a indreptat spre casa. Mi-am luat bilet spre Radauti, cu trenul de 5:18 minute. Am dat 5 lei pe bilet iar de 5 lei ramasi mi-am luat ceva sa beau ca aveam buzele uscate. Aveam de asteptat o ora in gara. Ora a trecut vazand cum un boschetar facea pe clovnul pe acolo.
Spre Radauti
Dupa ce a sosit personalul cu doua vagoane care avea destinatia finala Putna, m-am urcat repede in el cu gandul sa ma duc in compartiment ca sa nu inghet. Visul mi-a fost spulberat de frigul izbitor din tren, unde nici macar caldura nu dadea. Am inghetat in tren, era la fel ca si afara. Pana in Dornesti a facut o ora, iar acolo a fost nevoie de 20 de minute sa schimbe locomotiva. Mai repede o schimbam eu. In final am ajuns in Radauti la 6:45, deci dupa o ora si 40 de minute. Afara era un frig de mi-au inghetat buzele pe loc. Ningea superb iar zapada era asternuta perfect. Orasul era plin de zapada, iar in luminile de pe strada zapada stralucea. Frigul era singurul ce te descuraja, dar privelistea era minunata. Am ajuns la 7:00 acasa.
A fost o experienta neplacuta dar au fost si momente frumoase. Am invatat ca nu e bine sa mergi la autogara cand tara e blocata din cauza zapezii, sa nu te pornesti cu 63,50 de lei in portofel, sa nu mergi cu trenul pentru ca sunt conditii mizerabile.
Cel mai important lucru e ca am invatat sa traiesc.
Cu alea alea,
Oigen
Comentarii